Da, ai citit bine, moartea e cea care m-a învățat să trăiesc..

Am avut mai multe întâlniri cu moartea însă una dintre aceste întâlniri a avut loc în 2015.

Făceam ceea ce îmi plăcea, munceam de rupeam, încercam să îmi fac un nume, să fiu bună, să schimb lumea cu ajutorul atelierelor pe care le organizam.

Eram programată la un control de rutină la sân. Am mers hihihi și hahaha ca o plimbare normală până la Cluj unde era doctorița care îmi monitoriza un nodul micuț apărut prin 2013.

Am ajuns la clinică, am intrat când mi-a venit rândul și dintr-o dată văd că își schimbă expresia feței..

Se uită la mine, se uită la mama mea și nu știe ce să spună.

Instinctul meu mi-a spus: E DE RĂU !

S-a întors iar la aparat după care mi-a spus că a apărut o problemă.

Nodulul meu s-a mărit de 10x față de ultimul control în urmă cu 6 luni iar acesta nu e deloc un semn bun.

Am luat șoc! Dar am intrat în faza de disociere și mi-am menținut calmul..

Mi-a făcut biopsie, m-a programat pe loc la RMN și mi-a zis clar să mă pregătesc pentru tot ce e mai rău și să mă pregătesc pentru operație.

Aveam 25 de ani.

L-am sunat pe iubitul meu de atunci și când mi-a răspuns am început să plâng și i-am spus că nu ne pregătim pentru nuntă ci pentru operație și nu se mai știe ce o să fie.

Am consultat multi medici din România și Europa și primeam acelasi răspuns: operație deoarece e anormal să crească așa mult într-un timp atât de scurt.

Eram în faza în care eram puternică fără să fiu vulnerabilă, adică eram ca un tanc.

Le spuneam tuturor că o să fiu bine și că o să aibă grijă Bunul Dumnezeu de mine că e doar o încercare.

Dar în interiorul meu eram speriată.

Plângeam doar când făceam dus sau baie deoarece nu voiam sa fiu văzută plângând.

Nu întrebam multe lucruri și nu discutam mult despre asta deoarece eu eram puternică.. dar îmi era frică.. îmi era frică mai ales de anestezie că văzusem filmul acela Awake 🙂

Doamne – Doamne a făcut cumva și mi-a scos chirurgul potrivit în cale așa că totul s-a desfășurat rapid. În 3 săptămâni eram deja programată la operație.

Cu o seară înainte de operație, le-am spus tuturor că aș vrea să merg să îmi cumpăr o pijama și că mă duc singură.

Când am ieșit cu mașină din curte, am dat volumul tare la muzica și am început să plâng în hohote și să urlu. Plâns dinala cu muci și oftat.

Am ajuns la mall, m-am șters pe fată ca și cum nimic nu s-a fi întâmplat, am intrat într-un magazin să îmi iau pijama. Acolo m-am întâlnit cu niște oameni dragi și tipa mi-a zis: Vai Mădă, așa te admir că ești puternică și veselă.

Eu de fapt, eram bucățele pe dinăuntru.. abia mă tineam pe picioare mai ales că mi-a trecut prin minte gândul că poate e ultima oară când ii văd și îmi erau tare dragi.

M-am urcat iar în mașină și am plecat spre casa la fel, plângând și urlând.

A doua zi am pornit spre Cluj la operație. Oricum nu dormea nimeni în noaptea aia așa ca am preferat sa pornim de dimineață ca sa nu rămân internata mai mult.

Am ajuns la spital și înainte sa merg sa mă pregătească, i-am dat iubitului meu o punga sa o țină și mamei mele telefonul.

I-am îmbrățișat, le-am spus că îi iubesc și am plecat.

Cât timp eram în operație, am programat câteva alarme pe telefonul meu și textele ce apăreau când sunau alarmele erau diferite:
„Sunt bine, imediat ies din operație. „

„Aveți în pungă câteva bunătăți care va plac vouă, gustati ceva că mai durează putin.”

„Vă iubesc, revin imediat. „

Operația a decurs foarte bine însă medicii au avut surpriza să găsească ceva mult mai mare și astfel cicatricea mea sa fie mai mare decât credeam inițial..

Dar m-am trezit din anestezie, și am plecat acasă..

N-am învățat nimic atunci din experiență aceasta deoarece a doua zi eram deja la birou „în vizită” cu tubul de dren după mine.

Eram prea concentrata sa fac sa le fie altora bine și sa controlez totul !

Dumnezeu chiar a avut grijă de mine și am trecut cu bine peste încercarea aceasta..

Dacă ar fi sa o iau de la început aș face clar lucrurile diferit, însă pentru ca nu pot sa schimb nimic, aleg sa schimb modul în care o sa se desfășoare viața mea, adică aleg să îmi creez viitorul..

Ți-am făcut aceasta introducere ca să te gândești cum vrei TU sa iti arate noul an..

Aș vrea să îți acorzi câteva minute și să te gândești la cum a fost viața ta pana acum și mai ales la cum vrei sa fie de acum înainte..

Deoarece, indiferent ce schimbare vrei sa faci în ea, TOTUL ȚINE DE TINE !

Tu ai puterea absoluta în viața ta..

Tu este regina vieții tale..

Tu ești capabilă de lucruri mărețe..

Anul acesta mai mult ca oricând mi-am propus ca munca mea să se concentreze exclusiv pe asta.. să ajut oamenii să își descopere magia interioară !

Așa că dă-ți voie să îți imaginezi că ai primit o pânză albă și TU ALEGI CE PICTEZI pe ea anul acesta..

M-aș bucura mult să te ajut prin informația pe care ți-o ofer, de aceea te rog să îmi răspunzi la următoarea întrebare:

DACA AS AVEA O BAGHETA MAGICA, CE PROBLEMĂ AI VREA SĂ ÎȚI REZOLV?


Meriți tot ce e mai bun în lume, să nu crezi o clipă altceva !


Te îmbrățișez cu drag.

#FiiStapanaProprieiVieti

Cu drag,
Mădă.

Mă găsești zilnic aici:

Instagram:https://www.instagram.com/psiholog.madalina.sarca/
Facebook:https://www.facebook.com/psihologsarcamadalina
Articole: www.madalinasarca.com