Imi place foarte mult sa schiez și mă bucur din inima ca anul trecut înainte sa intram în pandemie, ultima mea excursie a fost la ski câteva zile.

Nu a fost o excursie fără peripeții, ci dimpotrivă.

Eram în ultima zi pe pârtie și cum era după prânz, era mai multa lume așa ca se formase o mică coada la telescaun. Când stăteam eu liniștită și așteptam sa înaintez, dintr-o data simt ca și cum îmi taie picioarele de sub mine, simt o înțepătură și mă trezesc pe jos.

Sincer, cred ca ar fi fost funny sa filmeze cineva scena.

Ce s-a intamplat de fapt? Un băiat de maximum 12 ani, a coborât cu viteza, nu a mai putut sa se oprească, așa ca a intrat în mine, cu schiurile mi-a agățat picioarele și și-a înfipt un bat în pulpa piciorului meu atât de tare încât mi-a făcut o gaura în pantalonii de ski.

M-am adunat cu greu de pe jos, și când am făcut-o mi-am dat seama ca nu sunt foarte ok la picior.

A fost neplăcut o lunga perioada de timp, însă mi-am revenit.

Săptămână trecută am avut o fereastra de câteva ore între programări, așa ca am dat o fuga la o stațiune de ski aproape de Oradea.

Cand eram la a 20a tura, am prins o porțiune mai mare de gheata, am căzut și m-am accidentat la degetul mare de la mana stânga, însă nu m-am supărat, nu m-am agitat, pentru ca știu ca mi-am făcut-o cu mana mea sa zic așa.

Nici nu mi-am dat seama cât de mult îmi folosesc degetul mare în viața de zi cu zi.

Probabil ca te intrebi de ce ți-am povestit despre aceste doua întâmplări, ambele cu final nefericit 🙂

Nu ca sa mă laud ce buna skioare sunt, ci dimpotrivă, ca sa evidențiez ca uneori luam decizii și  uneori ii lăsăm pe alții sa decidă pentru noi.

Atunci când ii lăsăm pe ceilalți sa decidă pentru noi, durerea și costurile sunt mai mari. Deoarece absolut nimeni, niciodată nu are cum sa știe ce e mai bine pentru noi. Nici părinții, nici partenerii, nici nimeni. Fiecare știe cel mai bine cum ii este sufletul, care ii este traiectoria vieții, care ii sunt asteptarile.

Frustrarea este la cote înalte când putem sa dam vina pe ceilalți (și pe noi) ca i-am lăsat pe ceilalți sa decidă în locul nostru.

Atunci când decidem noi și o dam în bara sa zic așa, parca durerea nu este atât de mare. Parca putem sa trecem mai ușor prin ceea ce se întâmplă deoarece ne asumam deciziile !

Ca sa înțelegi și mai bine la ce mă refer, vreau sa te întreb ceva.

Ai pățit vreodată sa iti placa foarte mult de cineva și instinctul sa iti spună sa nu insisti, sa nu bazai persoana respectiva, sa o lași sa vina ea spre tine, însă prietena ta buna sa insiste sa încerci ca n-ai nimic de pierdut etc?

Și tu logic ca nu iti asculți instinctul ci pe prietena ta buna care nu e în locul tău, care nu a trăit experiențele tale, și rezultatul final e unul nasol pentru tine. Și trăiești gândindu-te ca dacă mai stăteai și făceai lucrurile în propriul ritm, dacă nu insistai, poate lucrurile erau altfel.

Vreau sa te gândești la o situație cât mai recenta din viața ta când ai luat o decizie fiind influențată de ceilalți și nu a ieșit bine, și ce decizie diferită ai vrut tu sa iei?

Dacă dorești, scrie-mi un comentariu sau un email.

Ii lasam pe ceilalți sa decidă pentru noi, atunci când nu avem suficientă încredere în noi și nu ne respectam suficient de mult încât sa ne asumam deciziile.

Ori de câte ori trebuie sa iei o decizie, vreau sa te gândești la ce simți tu dacă iei decizia respectiva, la cum te afectează pe tine pe termen lung și nu la ce simt și crezi ca vor ceilalți sa decizi.

Vreau sa te gândești ca peste ani și ani, sa ai puterea sa spui ca AI TRAIT PROPRIA VIATA nu i-ai lăsat pe ceilalți sa decidă cum sa trăiești.

PS: Am postat un videoclip pe YouTube despre cum sa atragi bărbatul potrivit, poate o să-ți placa.

Împreună strălucim mai puternic !

#FiiStapanaProprieiVieti

Cu drag,
Mădă.