Îți este foame sau te plictisești?

Ori de câte ori ies în oraș cu femei, se ajunge și la subiectul diete, calorii, slăbit.

Vreau să-ți povestesc ceva despre mine.

Aproape toată viața mea am avut probleme cu încrederea în mine și felul în care mă vedeam.

M-am considerat invizibilă deoarece nu am vrut să fiu văzută de nimeni, crezând că sunt grasă și scârboasă. Am permis să mă identific cu felul în care mă vedeau unii din jurul meu.

Țin minte perfect un episod în care după multe ședințe de terapie, am avut curaj să-i spun celui care mi-a distrus încrederea în mine încă din copilărie ce am trăit.

Când i-am spus că a fost greu pentru mine când îmi spunea mereu că sunt grasă și că trebuie să slăbesc și că de fapt, ceea ce el numea „critică constructivă” a distorsionat modul în care mă vedeam, el a început să râdă în hohote.

Știi ce mi-a spus?

Mi-a spus că e ciudat că sunt supărată pe el însă nu sunt supărată pe oglindă când mă văd în ea cum arat.

Da, am fost obeză, purtam la pantaloni mărimea 46.

Nu a fost obezitate morbidă, însă sincer dacă nu conștientizam problemele emoționale pe care le aveam, peste ani și ani probabil că aș fi ajuns acolo.

Vreau să îți adresez o întrebare:

Gândește-te la mâncarea ta preferată. Care e?

Bun. Acum că ai identificat-o, vreau să te gândești când ai mâncat prima oară acest fel de mâncare.

Acum că ai un zâmbet pe chip și ți-ai adus aminte de acel moment, de oamenii cu care erai, vreau să identifici emoția pe care ai simțit-o atunci când ai mâncat acest fel de mâncare.

Pentru că mâncarea și emoțiile noastre merg mână în mână, uneori mâncăm să ne amintim, să retrăim, alteori mâncăm ca să uităm, să ne înăbușim emoțiile, însă cel mai rar o facem că ne este foame și chiar savurăm mâncarea.

Acum că am stabilit când mâncăm ca să ne amintim, să-ți spun și cum e să mâncăm ca să uităm.

Îmi aduc aminte când aveam 7 ani și eram cu părinții pe terenul unde e acum casa de vacanță. Atunci era turnată doar fundația casei și fiind un copil curajos, m-am urcat pe fundație și tot alergam pe ea în timp ce câinele meu Rexy alerga după mine. La un moment dat am călcat într-o parte și am căzut pe mâna dreaptă.

A doua zi deoarece mâna nu arăta bine, a trebuit pusă în ghips. Deoarece eram tristă și mă durea mâna, mama mea s-a gândit să-mi facă o bucurie și mi-a cumpărat un Happy Meal de la McDonalds.

McDonalds ajunsese în România de puțin timp însă fiind fast food evitam să mâncăm acolo în schimb îmi plăceau mult jucăriile de la Happy Meal.

Acela a fost un moment de care îmi aduc aminte clar că am mâncat ceva atunci când eram tristă. Am mâncat, fără să-mi dau seama că în felul acesta îmi înăbușam emoțiile.

Pfu, și de câte ori am făcut-o de atunci.

Mâncarea este mereu la îndemână, mai ales atunci când ceilalți nu sunt disponibili, mai ales atunci când ceva nu merge bine.

Sunt sigură că ai observat în multe filme același clișeu în care atunci când o tipă este înșelată, părăsită, fraierită de un tip, sta în pijamale sau mănâncă înghețată și bea vin ca să se simtă mai bine.

Poate și tu ai făcut asta, eu sigur am făcut.

Și funcționează, deoarece atunci când mâncăm dopamina este eliberată în cantități suficient de mari încât să simțim sentimente de plăcere. Cea mai populară funcție a acestui hormon este plăcerea !

Mâncăm ca să simțim plăcere nu ca să ne hrănim și dacă nu avem și alte activități care ne produc plăcere, mâncarea este cea mai la îndemână.

De câte ori nu ai pățit să vii acasă după o zi plină și grea și să mănânci ca să te simți mai bine?

Petrec mult timp cu nepoțica mea cea mare care are 5 ani și de când este la vârsta la care să înțeleagă mai bine lucrurile atunci când îmi spune că vrea să mănânce ceva, o întreb: „Îți este foame sau te plictisești?”

… la început îmi spunea că se plictisește, însă acum nu mai îmi spune la fel de des că îi este foame.. ci mai degrabă îmi spune că se plictisește și îmi cere să facem altceva.

Exact cum o întreb pe ea, așa mă întreb și pe mine:

– Mădă, îți este foame sau te plictisești?

și de aceea nu m-am mai îngrășat ci dimpotrivă am slăbit.

Este un subiect atât de vast, și o să mai vorbesc despre asta pentru că mie chiar mi-a schimbat viața momentul în care am făcut legătura între emoțiile mele și ceea și cât mănânc însă ca încheiere vreau să mai menționez ceva.

Țin minte când eram copil, cum îmi spunea bunica mea să mănânc tot din farfurie altfel o să-mi fie soțul urât (de asta nu-s eu măritată că încă nu am găsit frumosul frumoșilor la câte farfurii am golit) așa că m-am obișnuit să mă simt prost dacă nu goleam cât aveam în farfurie.

Până când mi-am dat seama că oriunde sunt, există coș de gunoi ! Și nu, nu sunt eu coșul de gunoi. Nu trebuie să mănânc tot din farfurie, ci doar cât simt că am nevoie.

Trucul meu e că încerc să mănânc încet și când mă simt aproape sătulă stau câteva minute și aștept, și de cele mai multe ori apare sentimentul acela că am mâncat suficient.

Așa că, indiferent cum a fost copilăria ta, cum arată viața ta în acest moment, te provoc ca începând cu acum să nu mai fii un coș de gunoi ci să te re-conectezi cu corpul tău și să fii mai atentă la ce îți transmite.

Mănâncă atunci când îți este foame..

Fă altceva atunci când te plictisești..

Și nu te mai tortura cu diete, ci încearcă să adopți un stil de viață cât mai sănătos. Cuvântul cheie este „echilibru” nu extremele prin care treci ținând diete.

Și nu te mai lua după dietele apărute peste tot ci apelează la specialiști. Așa cum nu te duci la oftalmolog sau la ceasornicar când îți rupi piciorul, nu îți pune sănătatea în mâinile oricui.

Indiferent câte kg ai, ești frumoasă și minunată. Simțul umorului, felul în care te comporți cu ceilalți, pasiunea ta, iubirea pe care o oferi celorlalți te definesc însă kilogramele nu.

Alege în primul rând să fii sănătoasă psihic ca să fii sănătoasă și fizic, deoarece una nu o exclude pe cealaltă, ci dimpotrivă, merg mână în mână.

Sunt curioasă dacă te-ai confruntat cu probleme legate de aspectul tău fizic. Scrie-mi.

Împreună strălucim mai puternic !

#FiiStapanaProprieiVieti

Cu drag,
Mădă.

Mă găsești zilnic aici:

Instagram:https://www.instagram.com/madalinasarca.com1/

2 Comments on “Îți este foame sau te plictisești?”

  1. Buna!Ma regăsesc în tot ce scrii😪😪😪.Sunt o grasă,am un soț care ma desconsidera ,fug de lume ,fug de tot .

    1. Bună Florentina.

      Multumesc ca mi-ai scris.

      Te inteleg perfect, si eu am fost în locul tău.

      Pregătesc acum un articol despre acest subiect, cum am reușit eu să slăbesc și de ce nu m-au ajutat dietele.

      Te imbratisez cu drag.

      Esti minunata! Ești inteligenta! Meriți tot ce e mai bun!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.